Pinguini prin lume: Vietnam

Titlul promite o prezentare a Saigonului, dar vom începe cu o prezentare a distraţiei noastre de la mare, Quy Nhon. Nu vrem să vă facem în ciudă, da pe aici e o căldurică numa bună de mare, soare şi plajă. Am fost într-o staţiune mai retrasă, mai fără turişti, numa noi doi ca doi...pinguini:) Ne-am cazat la un hotel de 27 de dolari...ehe, altă ligă deja. Am trecut la scumpeturi ca să ne mulţumim şi noi sufleţelele dornice de răsfăţ, dar până la urmă am cheltuit pe mâncare şi cazare cam tot cât am cheltuit de obicei. Şi asta pentru ca in cei 27 de dolari a intrat şi micul dejun, mic dejun cu bufet... asta înseamnă că mănânci cu burta, cât te ţine hăul. Problema a fost că micul dejun era între orele 6.30 şi 8.30. Păi nu eram în vacantă??? Cum să te scoli în vacanţă la aşa ore inumane??? Mă rog, nu am avut ce face şi a trebuit să ne supunem supliciului, aşa că fiecare dimineaţă începea cam repede (7.30-8) cu fuga repede, repede la ospătat: omlete, supe, mezeluri, bacon, carnaciori, cartofiori, unt, gem, paine aburinda, orez cu legume, paste, fructe, dulciuri, cafea si multe altele. În sfârşit foamea s-a terminat şi am avut parte de mancare adevărata şi multă. Nu ne mai trebuia mâncare până seara când ne luam o conserva de peşte şi nişte tăiţei instant. All in all, n-am cheltuit cu mult mai mult decât în alte zile, dar am avut o cazare excelentă şi mic dejun bun şi îndestulător. Nu vă mai spunem că am avut şi cameră cu view, şi view-ul a fost marea care se spărgea exact sub fereastra noastră. Ne-am simţit foarte bine aici, dar gata cu detaliile, restul rămâne doar pentru pinguini:)))

Iaca am ajuns şi în marele Saigon sau Ho Chi Minh, după noua denumire. Intrarea ni s-a făcut pe o stradă plină de farfurii, farfurioare şi alte farfuriuţe. Ne-am dus chitiţi la un hotel cu mare recomandare în Lonely Planet: Madame Cuc, să şiţi că numele a fost predestinat:))) Ne-au promis marea cu sarea şi ne-am ales cu... Camera la suprapreţ: 20 de dolari, mică, relativ curată, mic dejun cu margarină şi cină cu tăiţei instant şi varză. Ni s-a promis şi cafea gratis la orice oră... o scursură, desigur. Nici măcar Pinguinul, care bea şi mănâncă orice, nu a putut consuma cafeaua. Am fi preferat să bem o singură dată şi bine!

Acest frumos Saigon a fost capitala Vietnamului de Sud, pe vremea cand Vietnamul trecea prin război civil (celebrul război din toate filmele americane). După plecarea americanilor, a fost imediat cucerit de către cei din nord. Acest eveniment se numeşte Reunificarea Vietnamului şi este sărbătorit cu mare fast, atât în nord, cât şi în sud, în ciuda faptului că cei din sud s-au reunificat cam cu forţa. Nu s-a prea prins comunismul pe aici prin sud, chiar şi liderii comunişti au rămas cu o urmă de mentalitate capitalistă şi asta se poate observa şi astăzi. Comparând cu Hanoiul, Saigonul pare ruda bogată, totul este parcă la superlativ, dar fără a fi fundamental diferit: are agitaţia oraşelor mari, capitaliste, sunt mult mai multe maşini, locuri de benchetuit, arhitectura este mai dichisită, ce mai, e un loc de pierzanie capitalist, dar parcă fără farmecul exotic al Hanoiului.

Am văzut şi noi ce vede toată lumea când vine la Saigon: muzeul pentru atrocităţile războiului, poşta, catedrala Notre-Dame din Saigon, Palatul Regal, Zoo şi restaurantul în care a mâncat Billy. Cum care Billy? Billy Clinton, omul care a ridicat embargoul Vietnamului în 1994, iar în 2000 i-a vizitat ca să întărească şi mai bine legăturile dintre cele 2 ţări. Şi a poposit omul să mănânce nişte pho (tăiţei) la un restaurant care se numeşte Pho 2000, şi, în mod surprinzător, a început să ne placă şi nouă pho, deşi tot Vietnamul ne-am tot strâmbat când l-am văzut.

(Notre-Dame de Saigon)

(Poşta, celebră bijuterie arhitecturală)

(Palatul reunificării - aici ultimul preşedinte al Vietnamului de Sud, chiar în momentul reunificării, i-a spus unui general din Nord "Vă aşteptam să vă predau puterea", răspunsul fiind "Nu poţi preda ceea ce nu ai.")

(La muzeul atrocităţilor, surpriză!)

(Am păpat unde a păpat şi Bill Clinton, dovada în tabloul din spate)

(Toată schema cu tăiţeii Vietnamezi e să pui verdeaţa asta în supă. Are un gust deosebit, fiind o combinaţie de ierburi cu gusturi şi nume exotice: lime, citronela, coriandru, mentă)

(Dacă n-ai ce face până vin tăiţeii, poţi rumega niţel)

(Deliciile locului: cocos proaspăt. Hai noroc!)

Am văzut şi un fake market vietnamez (din cele chinezeşti spre exemplu poţi cumpăra haine, ceasuri, poşete fake la preţuri şi calitate foarte bune), dar a fost o experienţă extrem de nasoală. Dacă în China te poţi distra la negociat, aici e un stres continuu, oamenii efectiv pun mâna pe tine, te trag în toate părţile, tu zici să-ţi dea drumul şi altcineva te ia şi mai tare de mână. Cine a fost prin China o să spună că şi pe acolo se pune mâna şi se trage de client, dar aici e la un alt nivel: zici că eşti în filmele alea cu zombi care ies din mormânt şi trag de tine :))) Plus că nu vor să renunţe la preţuri în ruptul capului...unde mai e fun-ul????

Experienţa care ne-a mişcat cel mai mult a fost cea de la muzeul atrocităţilor. Ai ocazia să vezi ce înseamnă un război relativ recent şi urmările lui până astăzi. A fost cutremurător să vezi imaginea unor copii sau tineri mutilaţi, omorâţi sau născuţi handicapaţi ca urmare a ierbicidelor aruncate din avion pentru curăţarea junglei.

Cea mai frumoasă experienţă a fost la grădina zoologică, unde am văzut pentru prima dată ceva magic: ehe, nu vă zicem din prima... ce-o fi? ce-o fi? well, nici mai mult nici mai puţin decât o girafă, una mare, mare cu puiuţii ei. Ştim, girafe a văzut multă lume la zoo, dar experienţa de aici a fost specială deoarece am avut ocazia să şi punem mâna pe ea: desigur, Pinguinul a fost mult mai curajos decât Pinguina, de aceea are şi dovada că într-adevăr a pus mâna pe domniţa cu gât lung. Şi Pinguina are poze cu mâna pe girafă, dar sunt toate mişcate, probabil datorită iuţelii cu care s-a produs evenimentul.