Pinguini prin lume: Vietnam - Delta Mekongului

Aici ne-a mers bine de la inceput. Am găsit un hotel ieftin şi curat (excepţie făcând armata de furnici dinăuntru, dar asta este o privelişte omniprezentă în Vietnam, nici n-ar mai fi meritat menţionat aspectul, dar ar fi fost fraza prea seacă fără un pic de paranteză:D). Apoi am plecat la plimbare prin piaţa locală unde am văzut la vânzare peşti vii de nenumărate soiuri. Ne şi gândeam cum o să ne îmbuibăm cu peşte în această zonă că, deh, e delta, nu? Dar cum ora mesei nu venise încă, ne-am luat nuci de cocos: ieftine (cam 1,5 lei bucata), bune şi dulci de tot. Ne-am plimbat prin piaţa imensă întinsă pe trotuar, de o parte şi de alta, cale de mai mulţi kilometri. E o privelişte impresionantă de peşte, fructe, legume şi multe alte bunătăţi care-ţi fură ochii. Toata această agitaţie şi colorătură îţi dau o stare de veselie, de binedispunere şi de mulţumire.

Pe lângă nenumărate soiuri de peşte, în piaţă sunt şi nenumărate soiuri de fructe. Am cumpărat fructe de mai multe feluri cu sub un leu kilogramul, banane mici, papaya verde, papaya galben, ananas şi încă alte doua pe care nu le putem numi. Papaya verde a fost groaznic... cand l-am taiat, întreaga cameră s-a umplut de o putoare înfioratoare care nu s-a dat dusă cale de vreo jumate de oră. A fost atât de groaznic, încât "bomba" a trebuit escortată afară din cameră, coşul de la baie fiind mult prea aproape de nările noastre. A doua zi, am aflat şi de ce: papaya verde se cumpară pentru a fi lasată la copt şi abia apoi mâncată. Cam cum se făcea cu bananele pe vremea lui Ceaşcă.

(cocos şi încă un fruct, probabil)

A doua zi am fost pe râu. Scularea la 4.50. Pinguinul ar fi vrut la 5, dar cochetaria feminină a învins. La 5.30 a fost plecarea, ca deh, aveam un răsărit de prins. Vă puteţi doar imagina frumuseţea şi poezia unui răsărit pe Mekong, cum de altfel o facem şi noi, caci era cam inorat şi nu am văzut răsăritul. Mai nasol e că norii au fost doar la orizont, unde trebuia să răsară soarele, astfel că de pe la 8 încolo ne-am "bucurat" din plin de un soare mult prea dogoritor. Să se tot fi tolănit pe la 30-30 şi ceva de grade mercurul din termometre. Noroc, însă, că barca avea acoperiş, care ne-a protejat de soare obstrucţionându-ne, în acelaşi timp, cam 30% din privelişte. Cu toate astea, peisajele sunt superbe, ca şi unele din pozele pe care le-am făcut (da, da, ne lăudăm şi noi singurei), din care am selectat câteva:

(cum se formează ciorchinele de banane: floarea aceea mare mai desface câte o petală de sub care mai răsar fructe)

(papaya)

(orez la uscat)

(cocioabe pe malul râului... am văzut şi şobolani mergând din casă-n casă)

(şi case mai răsărite pe marginea râului, nu doar cocioabe)

Am vazut două pieţe plutitoare, unde tarabele sunt, de fapt, bărcile oamenilor, împrăştiate care încotro pe o zonă de râu. Pinguinul a fost surprins de cât de puţine bărci au fost (vreo 30-40 de bărci), căci ni s-a zis că vine lume de pe tot Mekongul (şi Mekongul e mare, nu glumă) plus că am fost duminică, promiţându-ni-se extra aglomeraţie faţă de zilele săptămânii. Bărcile-tarabă sunt, de fapt, bărci-tarabă-casă, căci acolo stă familia întreaga cu căţel cu tot, acolo dorm, mănâncă, se spală, cresc plante de apartament etc.

(de băţul acela se leagă produsele disponibile, pentru a ştii clienţii de la distanţă ce se vinde în fiecare barcă)

(judecând după ce atârnă de băţ, acesta trebuie că-i aprozarul Mekongului)

Doar pentru că au casa în barcă şi toată treaba arată cum aţi văzut, nu înseamnă ca femeile din deltă nu sunt cochete. Exista şi barca "butic de haine", unde poţi beneficia şi de consultanţă de fashion: chemi buticul la tine, iar tanti vânzătoarea îţi spune care din bluziţele ei de supraelastic se potriveşte cel mai bine cu ochii tăi. Am avut ocazia să vedem şi machiaje complicate, şi chiar gene false.

(trebuie să ne credeţi pe cuvânt, căci în poză nu se vede: domnişoara avea gene false!)

(consultanţă de fashion)

Am vazut şi mangrove, despre care Pinguina a învăţat la geografie când era mică, dar nu-şi mai aduce aminte cu exactitate ce erau. Pinguinul nu-si mai aduce aminte să fi studiat despre aşa ceva. Oricum, mangrovele sunt foarte frumoase şi, conform Wikipedia, nu se găsesc în Vietnam. Asa că ce am văzut noi, puteţi vedea şi voi în poze şi să vă daţi cu părerea ce sunt.

Barcagiul, foarte simpatic, ne-a dat să mâncăm fructe, ne-a împletit inele şi brăţări din frunze, ne-a mai explicat câte una-alta, ne-a ţăpit puţin, chestii obişnuite. Am oprit la un restaurant, cică să gustăm mâncare autentică locală. Am comandat şi noi ce era mai ieftin de pe menu (preferăm să ne alegem singuri restaurantele, nu să fim plasaţi), apoi ospătăriţa ne-a întrebat daca nu cumva... "something for your driver to eat?". Am zis OK, ce puteam zice? Şi-a ales omul un orez prăjit mai scump decât toata comanda noastră (dar nu foarte scump, totuşi, să zicem de vreo 10 lei). Bineînţeles că s-a retras să... "catch up with my friends", alţi barcagii aflaţi acolo cu aceiaşi schemă şi a mâncat o supă instant de 1 leu, astfel că orezul a apărut doar pe notă. Experienţa nu a fost degeaba, ne-au adus un şarpe sa-l ţinem în mână. Aveţi poze cu Pinguinul şi şarpele mai jos. Pinguina a reuşit, la a doua încercare, să atingă şarpele cu mai mult de un deget, dar aparatul de fotografiat nu a fost atât de rapid încât să prindă acest moment. Nici măcar perspectiva a 100 de like-uri pe Facebook nu a reuşit s-o înduplece să ia şarpele în mână. Acum, vă rugăm, amici şi amice de Pingună, spuneţi-ne drept: aţi fi dat "like" la aşa poza?

(barcagiul împletind ce vedeţi mai jos)

(da, şi sorcova asta tot barcagiul a făcut-o)

A venit şi vremea mesei... şi nu, nu suntem obsedaţi de mâncare. Prima dată am fost la un restaurant descris în ghid ca "preferat al localnicilor, servind munţi de peşte proaspat gătit". Ce am primit? 3 bucăţele de peşte gatit cu câteva ore bune înainte plus un soi de drob din peşte cu ou, cantitate cam 4 îmbucături de Pinguin sau 8-10 de Pinguină, depinde cum măsori. Flamânzi fiind, am decis să comandăm peştele cel mai scump de pe menu-ul unui alt restaurant de-l ginisem cu o zi înainte. Am ajuns acolo, am comandat, am întrebat ce e şi ni s-a explicat că e un "catfish" întreg devreo 30 de centimetri. La asta şi visam noi, un peşte mare, proaspăt, numai pentru noi, că doar deh, suntem în deltă, nu? Păi peştele ar trebui să fie aproape gratis p-aici, să plătim doar bucătarul :)) sau, cel puţin, aşa ne gândeam noi... Apoi ne-au zis că nu mai au "catfish", ci doar "Mekong fish, is it OK?". OK, zicem noi, chiar mai bine, sună mai autentic :))). Ce primim? O supa de peşte cu TREI bucăţele de peşte înăuntru plus multe, multe buruieni, atât cantitate, cât şi varietate. Atâtea feluri de buruieni nu a mâncat Pinguinul niciodata... Pinguina nu a prea gustat din ele, ba că au un gust fanchi, ba că e supa dulce, etc. Urma să aflăm în Tailanda că multitudinea de buruieni consumate în acea zi nu trebuia mâncată, se pune doar de gust. Şi atunci oare ce mai rămânea de mâncat???