I se face reclamă mare acestui oraş, mulţi străini îl văd ca pe o mică minune, un soi de gem al Vietnamului ("gem" în engleză, nu în română:)))). Pentru vietnamezi, e şi mai şi: e un oraş care a scăpat de bombardament şi a reuşit, astfel, să păstreze arhitectura originală. Mai mult, se pare că a fost un oraş locuit, în principal, de aristocraţi (locali şi străini - comercianţi - căci oraşul a fost un port important până să se colmateze râul, rămânând apoi doar un sătuc amărât, asta până să fie, în cele din urmă, redescoperit ca Mecca a turismului vietnamez). Dacă e s-o spunem p-aia dreaptă, e mai fain să vezi nişte case de fandosiţi decât de rupţi în fund:))
Am cumparat biletul turistic orăşenesc, care include accesul la 5 obiective turistice la alegere din cele vreo 20 ale oraşului. Toate cele cinci pot fi vizitate într-o ora, incluzând timpul de deplasare între ele :D. Primul obiectiv: casa comercianţilor chinezi din provincia Fujian. Foarte interesant, dar nu va plictisim cu amănuntele acestei vizite de 5 minute, aveţi mai jos câteva poze cuprinzând 100% din obiectiv:
Al doilea obiectiv: casa de slujire a strămoşilor familiei Nu-Ştiu-Cum. Strămoşii sunt foarte importanţi în Vietnam, ei fiind slujiţi ca nişte mici zei. Fiecare casă, magazin, hotelaş sau restaurant deţine câte un altar în cinstea răposaţilor. Cei mai bogaţi (cum este şi cazul de faţă) îşi construiesc o casă întreagă, cu mai multe corpuri şi grădină, doar pentru strămoşii propriei familii. Mai multe detalii, însă, într-un episod special dedicat religiei în Vietnam. Toată vizita a durat 3 minute, mai puţin decât ne-a luat să scriem acest paragraf, şi am văzut 3 stiluri arhitecturale utilizate pentru construcţia unui singur acoperiş: Uau!
Cu al treilea cupon orăşenesc, am avut ocazia să inspectăm o casa veche vietnameză, una ajunsă deja la a şaptea generaţie. Turul a durat fix 2 minute şi a fost făcut de reprezentanta generaţiei a opta (generaţia a şaptea poseda casa şi era ocupată cu numărarea unui teanc mare de bani, a opta urmând să o posede şi, probabil, să se ocupe cu numararea teancurilor viitoare de bani:)))). Ni s-a spus că acea casă e construită în 3 stiluri arhitecturale diterite (vietnamez, chinez şi japonez - aici chinez, acolo vietnamez şi, la etaj, japonez, dar etajul nu se viziteazaă aşa că nu puteţi vedea) şi că parterul se inundă cam un metru în fiecare an. Punct. Acum puteţi face poze şi pe acolo e ieşirea:D. Am făcut poze doar cu nişte caractere chinezeşti, ale căror trăsături erau în formă de păsări. Nu ne-am obosit să pozăm şi restul obiectivului.
Am avut parte şi de doua experienţe inedite mai pe înserat: un liliac s-a uşurat (pipilicu) pe mâna Pinguinului, în timp ce un altul s-a uşurat (căcuţ) în capul Pinguinei... aşa contact cu natura mai rar, nu? Pentru cei curioşi, iată cum arată căcuţul proaspăt de liliac :)))
Nu mai ţinem minte ultimele 2 obiective (a trecut deja o săptămână de când am fost acolo). Parcă unul a fost un templu, credem că astea sunt pozele:)))
Părerea noastră e că oraşul nu e aşa de mare fâs precum e descris prin materialele de călătorie. Stilul arhitectural original se reduce la nişte case cu un etaj, lipite una de alta, din care parterul a fost transformat, fie în magazin, fie în restaurant, astfel încat ochiul turistului nu mai poate aprecia nimic din mult trâmbiţata arhitectură. În loc de arhitectură veche şi farmec de demult, în Hoi An găsesti din belşug paltoane, rochii de seară, sandale, şaluri, feţe de pernă, păsări de lut, tablouri, sculpturi gigantice din lemn lăcuit, buzi din gips şi alte bazaconii pentru care noi nu reuşim să identificăm potenţialii clienţi.O altă laudă adusă oraşului e aceea că e un oraş fără maşini, şi, wow, ce frumos te poţi plimba pe străduţele mici descoperind farmecul original, fără a fi deranjat de această invenţie modernă şi poluantă, autoturismul. Ei bine, lasă că te deranjează mulţimea de scutere, care te claxonează la tot pasul, îţi inundă nările cu miros de eşapament şi-ţi distrug urechile cu zgomotul lor.
Am făcut şi o plimbare cu scuterul. Mai mult, Pinguina a avut ocazia să-şi încerce măiestria pentru prima dată în ale şofatului de scutere. Şi ce treabă meseriaşă a făcut!:))) A reuşit să ia şi câteva curbe fără sa scape aparatul:))) Plimbarea a fost iarăşi un succes. Am reuşit să descoperim câteva sate de pe lângă Hoian, cu un farmec aparte, sate care se remarcă prin ulicioare înguste si întortocheate, cu vegetaţie multă care parcă te sufocă. Ne-am holbat şi prin casele oamenilor şi ce credeţi că am găsit? Nimic! Casele sunt extrem de goale, cu foarte puţină mobilă. Sau, cel puţin, aşa erau camerele de la stradă, pe care le-am vazut noi.
Hoianul minunat are şi plajă, unde am poposit şi noi cam vreo oră. A fost prima baie a Pinguinului după ceva vreme, şi, deşi marea nu a fost grozavă, a fost totuşi mare. Pinguina nu a intrat în apă, întrucât, în ciuda poreclei, nu ştie să înoate :))).
Şi pe final, că tot e Vietnamul ţara fake-urilor (mai ceva decât China), punem şi noi o poză fake :)))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu