Am ajuns in Hanoi duminica dimineata, pe la 5, dupa o calatorie de 8 ore si jumatate cu trenul hurdu-hurdu (asa cum l-a numit Pinguinul). Opt ore jumate, un flecusnet pentru oameni ca noi, obisnuiti cu China si cele 30 de ore de calatorie :). Asa de proaste cai ferate ca cele din Vietnam, cred ca rar poti intalni (dar suntem convinsi ca asta e doar inceputul). Am uitat sa mentionez ca in cele 8 ore si jumatate am parcurs fabuloasa distanta de....................................................................... 300 de km... deci, se poate si mai rau decat la noi!:) Trenul a facut nenumarate cruci, cum de altfel si noi:D cand se misca de parca acusi, acusi sare de pe sina. Am avut un masaj brutal in tot acest timp, ne-a tot hatanat, cand sus, cand jos, cand la stanga, cand la dreapta... si cand credeai ca trenul si-a facut toate obrazniciile, mai dadea un suierat lung si iar salta nebun pe calea aia ferata asa de damblagita. Cum necum am ajuns la Hanoi:) Ne asteptam la diverse surprize, fiind burdusiti de informatii care mai de care mai de bagat in sparieti (inselatorii la taxi, inselatorii la hoteluri etc). Am pasit si noi sfiosi pe peronul garii, urmnd gloata catre iesire. Dar, surpriza: erau doua iesiri! Vesticii ieseau toti prin stanga garii, iar localnicii toti prin dreapta... ptiu, dracie, ne-am zis noi, ce-o mai fi si asta??? Noi, ca vestici, ar trebui s-o luam dupa turma noastra, dar ce stie turma noastra despre iesirea corecta din gara, ne-am gandit noi??? Am mai consultat o data ghidul, am intrebat si pe altii, dar nici pana acum n-am elucidat misterul celor 2 iesiri... dar am reusit sa iesim, sa stiti, n-am ramas in gara:))
Invatam si noi cum sa supravietuim pe strazile din Hanoi, care era descris prin Lonely Planet cu 1000 de scam alerts. Mai intai am scanat zona, sa vedem daca gasim firmele de taxi "bune" cu turistii: Maylin si Taxi Group. Gasit!! Ne-am imbarcat si noi intr-un taxi, dar nu inainte de a fi haituiti de multi nenea cu taxiuri puse pe "ciupit", cam cum erau si la noi intr-o vreme asa-numitele de un amic Taxi Hiena, Taxi Japca sau Taxi "Fa-ma bogat, fraiere". Ca vorba aia, cand un individ insista prea tare pe langa tine, inseamna ca are mult de castigat, adica sigur te va ciupi. Cinstitii renunta repede si nu te haituiesc. Am vazut si o faza din filme cu 2 politai calare pe 2 scutere care au urmarit si prins un taxi ilegal dupa ce s-au si izbit de el.
Am ajuns la hotel, dar nitel cam prea devreme: 5.30 dimineata. Nici cocosii vietnamezilor nu strigasera scularea, asa incat am stat cumintei si am asteptat desteptarea oamenilor. Asteptarea, insa, n-a fost deloc plictisitoare. Au avut "grija" de noi diversi speculanti iesiti de nicaieri, care mai de care cu oferte de camere foarte bune, ieftine, curate si cu apa calda. I-am tot refuzat spunand ca avem deja rezervare, dar la cateva minute se mai aciuia cate unul pe acolo si mai intreba o data. Cum sa-i crezi cand ghidul geme de scam alerts? Noi am decis sa ne cazam in Cartierul Vechi al orasului, principala atractie a Hanoi-ului. Hotelul rezervat de noi se afla pe o straduta ingusta, plina de hosteluri. Am observat ca Lonely Planet-ul avea dreptate, astia fake-uiesc pana si hotelurile, adica, pe aceeasi strada (sau la o strada distanta), apare inca un hotel cu acelasi nume: pe straduta aia de 50 de metri am gasit de 2 ori fiecare hotel recomandat in ghid, versiunea reala, respectiv versiunea fake.
Pana la urma, s-au sculat si vietnamezii si ne-am cazat si noi (Viet Fun Hotel). Daca in Romania te astepti ca lumea sa vina la serviciu la ora X, ei bine aici lumea se scoala la serviciu la ora X-2, da salteluta la o parte, zambeste si zice: Bine ati venit la hotelul nostru! Cazarea a fost super OK, camera dubla, destul de spatioasa, cu baie si apa calda, frigider, aer conditionat pentru doar 15 dolari pe noapte.
Am inceput sa cutreieram orasul foarte de dimineata, si l-am descoperit in plina vibratie. Pare o imensa piata in aer liber, sunt magazine langa magazine, iar ce nu se vinde in magazine se vinde pe trotuar, pe strada, pe bicicleta, pe cap, pe spate etc. E orasul piata care vinde absolut tot ce-ti doresti, de la ata si haine, la jucarii, fiare, scutere, mancare, caini la protap, gaini vii si ce va mai pofteste inima.
Am fost sa vedem Cartierul Francez, deh, mare obiectiv, mai ales ca il vazusem si pe cel din Shanghai, unde opulenta si luxul sunt la ele acasa. In Shanghai, arhitectura este impozanta si foarte frantuzita, iar totul respira un aer de "nas in vant" plin de eleganta si bani. Ei bine, aici era un soi de targul Vitan, in loc de Diori, Vouitoane si alte Elene-Udrisme la tot pasul, aici am gasit saibe, suruburi, clante, balamale si fier forjat:))))
Atmosfera Hanoi-ului e foarte placuta, e zgomot mare si risti sa fii calcat de marea de scutere si motociclete de pe strazi (nu prea au autobuze si masini). Totul pare de o boemie si de o larghete pe care omul din Vest nu si-o permite si nici nu o intelege. Viata multora parca nu are nimic privat, de cand se scoala, traiesc, mananca, glumesc, se joaca, se cearta pe strada, langa buticul lor, pe scaunelul din fata magazinului.
Hanoi-ul seamana putin cu Amsterdamul, desi pare ruda mai saraca si de la tara. Cladirile sunt foarte subtiri deoarece, ca si acolo, impozitul a fost (o mai fi?) in functie de iesirea la strada a unei cladiri si nu de suprafata. Asa ca se construiesc cladiri subtiri si lungi.
Am vazut si inchisoarea Hoa Lo, construita de "imperialistii" francezi la sfarsitul sec.XIX. De aici am invatat urmatoarele: francezii sunt niste imperialisti nenorociti care au persecutat "revolutionary patriotic soldiers", americanii, ultimii "locuitori" ai inchisorii, ies cam loseri, batuti mar (ce-i drept, asa a cam si fost). Surprise, surprise, vietnamezii ies cel mai bine dintre toti, niste eroi inflacarati, cu dragoste de neam si tara, gentlemani, si chiar umanisti, intrucat ni se arata cum americanii au dus in inchisoare o viata de boieri, Christmas Party, pachete de acasa, mese festive etc.
Dupa inchisoare, am fost pe la Templul Literaturii (nimic special), l-am "salutat" pe nenea Confucius in graba si ne-am grabit sa ajungem la spectacolul traditional specific vietnamez, nemaintalnit nicaieri in lume, de teatru de papusi pe apa. Pinguina crede ca a fost un spectacol care merita vazut, muzica traditionala, dansul papuselelor pe apa, dinamismul si unicitatea spectacolului fac o atmosfera foarte vesela pentru pret de 40 de minute. Pinguinul carcotas a spus ca e cel mai mare bullshit pe care l-a vazut vreodata, dar cum la Paris trebuie sa vezi Turnul Eiffel si aici trebuie sa casti ochii la papusele dansatoare.
La capitolul mancare, ramanem dezamagiti. Am incercat de toate: porumbel, peste la oala de lut (oala scria pe meniu, ca de adus, ne-au adus un paharel de lut), imitatia de KFC local, restaurant al unui ONG fancy care ajuta copiii strazii (proiect frumos de altfel). Ei bine, rezultatul a fost la fel: mate goale si papile gustative deloc bucurate.
Invatam si noi cum sa supravietuim pe strazile din Hanoi, care era descris prin Lonely Planet cu 1000 de scam alerts. Mai intai am scanat zona, sa vedem daca gasim firmele de taxi "bune" cu turistii: Maylin si Taxi Group. Gasit!! Ne-am imbarcat si noi intr-un taxi, dar nu inainte de a fi haituiti de multi nenea cu taxiuri puse pe "ciupit", cam cum erau si la noi intr-o vreme asa-numitele de un amic Taxi Hiena, Taxi Japca sau Taxi "Fa-ma bogat, fraiere". Ca vorba aia, cand un individ insista prea tare pe langa tine, inseamna ca are mult de castigat, adica sigur te va ciupi. Cinstitii renunta repede si nu te haituiesc. Am vazut si o faza din filme cu 2 politai calare pe 2 scutere care au urmarit si prins un taxi ilegal dupa ce s-au si izbit de el.
Am ajuns la hotel, dar nitel cam prea devreme: 5.30 dimineata. Nici cocosii vietnamezilor nu strigasera scularea, asa incat am stat cumintei si am asteptat desteptarea oamenilor. Asteptarea, insa, n-a fost deloc plictisitoare. Au avut "grija" de noi diversi speculanti iesiti de nicaieri, care mai de care cu oferte de camere foarte bune, ieftine, curate si cu apa calda. I-am tot refuzat spunand ca avem deja rezervare, dar la cateva minute se mai aciuia cate unul pe acolo si mai intreba o data. Cum sa-i crezi cand ghidul geme de scam alerts? Noi am decis sa ne cazam in Cartierul Vechi al orasului, principala atractie a Hanoi-ului. Hotelul rezervat de noi se afla pe o straduta ingusta, plina de hosteluri. Am observat ca Lonely Planet-ul avea dreptate, astia fake-uiesc pana si hotelurile, adica, pe aceeasi strada (sau la o strada distanta), apare inca un hotel cu acelasi nume: pe straduta aia de 50 de metri am gasit de 2 ori fiecare hotel recomandat in ghid, versiunea reala, respectiv versiunea fake.
Pana la urma, s-au sculat si vietnamezii si ne-am cazat si noi (Viet Fun Hotel). Daca in Romania te astepti ca lumea sa vina la serviciu la ora X, ei bine aici lumea se scoala la serviciu la ora X-2, da salteluta la o parte, zambeste si zice: Bine ati venit la hotelul nostru! Cazarea a fost super OK, camera dubla, destul de spatioasa, cu baie si apa calda, frigider, aer conditionat pentru doar 15 dolari pe noapte.
Am inceput sa cutreieram orasul foarte de dimineata, si l-am descoperit in plina vibratie. Pare o imensa piata in aer liber, sunt magazine langa magazine, iar ce nu se vinde in magazine se vinde pe trotuar, pe strada, pe bicicleta, pe cap, pe spate etc. E orasul piata care vinde absolut tot ce-ti doresti, de la ata si haine, la jucarii, fiare, scutere, mancare, caini la protap, gaini vii si ce va mai pofteste inima.
(fiecare sandaluta cu piciorusul ei... cata munca!)
Am fost sa vedem Cartierul Francez, deh, mare obiectiv, mai ales ca il vazusem si pe cel din Shanghai, unde opulenta si luxul sunt la ele acasa. In Shanghai, arhitectura este impozanta si foarte frantuzita, iar totul respira un aer de "nas in vant" plin de eleganta si bani. Ei bine, aici era un soi de targul Vitan, in loc de Diori, Vouitoane si alte Elene-Udrisme la tot pasul, aici am gasit saibe, suruburi, clante, balamale si fier forjat:))))
Atmosfera Hanoi-ului e foarte placuta, e zgomot mare si risti sa fii calcat de marea de scutere si motociclete de pe strazi (nu prea au autobuze si masini). Totul pare de o boemie si de o larghete pe care omul din Vest nu si-o permite si nici nu o intelege. Viata multora parca nu are nimic privat, de cand se scoala, traiesc, mananca, glumesc, se joaca, se cearta pe strada, langa buticul lor, pe scaunelul din fata magazinului.
Hanoi-ul seamana putin cu Amsterdamul, desi pare ruda mai saraca si de la tara. Cladirile sunt foarte subtiri deoarece, ca si acolo, impozitul a fost (o mai fi?) in functie de iesirea la strada a unei cladiri si nu de suprafata. Asa ca se construiesc cladiri subtiri si lungi.
Am vazut si inchisoarea Hoa Lo, construita de "imperialistii" francezi la sfarsitul sec.XIX. De aici am invatat urmatoarele: francezii sunt niste imperialisti nenorociti care au persecutat "revolutionary patriotic soldiers", americanii, ultimii "locuitori" ai inchisorii, ies cam loseri, batuti mar (ce-i drept, asa a cam si fost). Surprise, surprise, vietnamezii ies cel mai bine dintre toti, niste eroi inflacarati, cu dragoste de neam si tara, gentlemani, si chiar umanisti, intrucat ni se arata cum americanii au dus in inchisoare o viata de boieri, Christmas Party, pachete de acasa, mese festive etc.
Dupa inchisoare, am fost pe la Templul Literaturii (nimic special), l-am "salutat" pe nenea Confucius in graba si ne-am grabit sa ajungem la spectacolul traditional specific vietnamez, nemaintalnit nicaieri in lume, de teatru de papusi pe apa. Pinguina crede ca a fost un spectacol care merita vazut, muzica traditionala, dansul papuselelor pe apa, dinamismul si unicitatea spectacolului fac o atmosfera foarte vesela pentru pret de 40 de minute. Pinguinul carcotas a spus ca e cel mai mare bullshit pe care l-a vazut vreodata, dar cum la Paris trebuie sa vezi Turnul Eiffel si aici trebuie sa casti ochii la papusele dansatoare.
La capitolul mancare, ramanem dezamagiti. Am incercat de toate: porumbel, peste la oala de lut (oala scria pe meniu, ca de adus, ne-au adus un paharel de lut), imitatia de KFC local, restaurant al unui ONG fancy care ajuta copiii strazii (proiect frumos de altfel). Ei bine, rezultatul a fost la fel: mate goale si papile gustative deloc bucurate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu