Uruguay - Colonia

20 - 21 Ianuarie 2012


În Uruguay se ajunge foarte uşor din Buenos Aires, aşa că era păcat să nu ne mai ştampilăm paşapoartele cu câte încă o viza. Am luat un vaporaş şi, după doar o oră şi un pic, debarcam pe pământ uruguayan.

Prima surpriză am avut-o încă înainte de a ne sui în vapor. Am luat biletele, apoi ne-am uitat de cazări pentru prima destinaţie şi, surpriza surprizelor, cea mai ieftină a fost 44 USD de persoana!!! Băi frate, nici în Singapore n-am plătit atâta, poate doar în Dubai, dar acolo am avut apartament şi saună şi sală de fitnes, lux, nu hostel. Dar ce puteam să mai facem? Tocmai ce cumpăraseram biletele de vaporaş... aşa că am decis să scurtăm vizita în Uruguay, dar să mergem, totuşi.

La prima locaţie, Colonia, am stat doar o noapte şi a fost mai bine aşa. Noi vroiam să stăm 2, dar 88 de verzişori camera ne-au convins că anumite locuri se pot vizita şi eficient. Şi aşa a şi fost. Ştiam că oraşul e mic şi că te plictiseşti repede, dar nu ne aşteptam să fie chiar atât de mic. În două ore am terminat cu întreaga zonă istorică, care ar fi intrat cu lejeritate pe unul-două stadioane de fotbal. Mică, mică, dar ridică, zona istorică e foarte frumoasă, îngrijită şi plăcut de luat la picior pentru câteva ore.

Apoi, surpriza: am nimerit chiar de ziua carnavalului! Uruguay-ul are şi el un carnaval, ca şi Brazilia, dar un pic diferit. Noi ne-am început carnavalul prin a mânca câte un choripan. Choripanul este un Chorizo cu pan. Ups, cum se zice pe la voi, pan e pâine :))) iar chorizo este un cârnat de porc gros şi, dacă ai noroc, savuros şi suculent, dacă nu, gras şi zgârcios. În Uruguay, noi am avut noroc aproape de fiecare dată când am mâncat aşa ceva, norocul ne-a lăsat însă pradă zgârciurilor în Argentina. Dar să lăsăm Argentina şi să ne întoarcem la carnaval. Pe strada principală se pun multe, multe scaune, cale de câţiva kilometrii, prin faţa cărora defilează dansatorii. Şi noi am încercat să ne aşezăm pe ele, dar au venit nişte nenea de 2 pe 2 şi ne-au zis că biletul e cam 5 dolari de persoană, aşa că noi am decis să ne aşezăm gratis pe o bancă de pe trotuar. Era singura bancă din zona, aşa că toată seara am simţit privirile invidioase ale celorlalţi spectatori neplătitori.

(chorizo la grătar + pan = choripan!) 

(strada cu scaune înainte de carnaval)

Carnavalul înseamnă multă veselie şi multe şcoli de samba care defilează prin faţa ta. Întâi trec nişte băieţi care flutură nişte steaguri imense, apoi tineretul (8, 10, 12, 14 ani, nouă asta ni s-a părut cam prea de tot), apoi dansatoarele în floarea vârstei, după care vin nişte personaje clasice (sclava şi vraciul satului), apoi vedetele şcolii, nişte domniţe mândre, dezbrăcate, împopoţonate şi care ştiu să dea din fund şi, la urmă, vreo câteva zeci bune de toboşari care fac un zgomot de nu se poate. Mai jos, câteva poze şi filmuleţe:

Ocazie unică, maşina din imagine se vinde! Şi preţul e cum nu se poate mai bun: 3.100 USD!