Malaezia - Melaka

Melaka, locul care nu are cum să nu-ţi placă, cel puţin aşa spuneau cei de la Lonely Planet. De data asta chiar aşa a şi fost:) Melaka e un oraş extrem de plăcut pe care, îl poţi vizita într-o zi sau două, cum am făcut noi. Am ajuns în Melaka după experienţa modernităţii din Singapore. Ne aşteptam la un dezastru ca Penangul: case spoite, oraş mic, plictiseala, jeg, restaurante de unde să n-ai curaj să mănânci, ce să mai, ne-am dus şi noi ca era scris în ghid şi oricum nu mai aveam ce să vizităm.

Oraşul ne-a fermecat pe amândoi din prima: e micuţ, cochet, colorat, multi-cultural, spiritual, cu unii din norii cei mai spectaculoşi din câţi am văzut, cu arhitectură tradiţională bine întreţinută, cu o atmosferă armonioasă, plăcută şi liniştită. Niciuna din atracţii nu este memorabilă, însă toate la un loc ne-au creat un sentiment de bine care va rămâne în sufletele noastre mult după ce vom fi uitat tot ce am văzut acolo.

Prima atracţie, una pe care Pinguina n-o va uita prea curând, a fost un ditamai şopârloiu care s-a strecurat sub asfaltul de la o benzinărie:D Să tot fi avut vreo 30 de centimetri numai corpul fără codoi, asta, desigur, după estimările Pinguinei:)) Am aflat mai apoi că în engleză se numeşte "monitor lizard", în română "varan", şi că e rudă cu mult mai celebrul şi mai puţin prietenosul varan de Komodo.

Am trecut apoi la alt gen de atracţii: Piaţa Centrală, bisericile, fortul şi muzeele. Dap, muzeele la plural, pentru că acest oraş are o groază de muzee. Dacă în unele locuri turismul este întreţinut de construirea de hoteluri, baruri, magazine, acest oraş concepe un altfel de turism: construind muzee. Şi au construit muzeu după muzeu, uite-aşa şi pe stânga şi pe dreapta, de au ajuns să aibă până şi Muzeul Vămilor sau Muzeul Guvernului Democrat:)) Am făcut şi noi ochii cât cepele când am văzut oferta mare şi variată, dar am şi purces la văzut o parte din ele.

Am vizitat, de exemplu, Muzeul Tineretului, unde am avut ocazia unică de a vedea cel puţin 20 de costume din diverse oraganizaţii de tineret din Malaezia şi discursuri de politichie propagandistă pe tema viitorului strălucit şi luminos. Mare plictiseală! Şi pe la muzeul literaturii ne-am plictisit îngrozitor, chiar dacă Pinguina e pasionată de literatură. Aici am văzut poze cu scriitori malaezieni şi citate din operele lor faimoase.

(exponat de bază la muzeul tineretului: imortalizarea discursului lui X din anul yyyy despre viitorul luminos al tineretului în Malaezia) 

Cel mai mult ne-a plăcut la muzeul islamic şi la cel maritim, unde am avut ocazia să aflăm câte ceva despre istoria şi cultura locului. Pinguinul a fost surprins să afle că şi în islam va exista o Judecată de Apoi, când toţi morţii vor fi înviaţi şi distribuiţi care după cum şi-a aşternut în Rai sau în Iad. Sună cunoscut?

(tot la muzeul naval, ouă de dinozaur. Nici noi nu am prins legătura.)

(au şi meteoriţi la muzeul naval) 

(Pinguinul încercând din răsputeri să opereze tunul...) 

(Pinguina încercând acelaşi lucru, dar mai relaxată)

Ca să admirăm oraşul şi mai bine, ne-au urcat în roata oraşului: seamănă cu o farfurie zburătoare, care te urcă de la bază până sus de tot şi te şi învârte, dându-ţi posibilitatea să vezi tot ţinutul fără a-ţi mai schimba poziţia. Aşa ajungi să vezi şi marea, şi norii pufoşi, şi tot ţinutul Melakăi.

(roata oraşului) 

Amintirea Singapore şi parcul de distracţii încă ne mai bântuia, aşa că ne-am dus cu mult curaj în dinţi să ne dăm în barca piraţilor din Melaka. Era o barcă imensă care te legăna de ajungea la un moment dat chiar aprope la verticală. Dacă stai pe locul cel mai din spate ai parte de senzaţiile cele mai tari pentru ca eşti în vârful bărcii şi eşti cel mai sus. Am avut ceva emoţii, nu de alta, dar barca noastră scârţâia bine şi părea că nu se mai opreşte. Încă nu ne-am dumirit cum a stat de fapt treaba, dar oamenii cu butoanele au trebuit să cheme pe un alt nenea ca să opreasca mecanismul umblând pe la fire.

Chemarea la rugăciune pentru islamici face parte din peisajul sonor al Malaeziei, iar Melaka nu face excepţie. Şi în Melaka se poate observa diversitatea culturală şi religioasă: pe lângă populaţia malay islamică, există chinezii budişti sau creştini şi indienii hinduşi sau budişti. De altfel, şi aici avem Cartierul Chinezesc şi Mica Indie ca puncte de atracţie ale oraşului.

Cât priveşte mâncarea, locul este renumit pentru aşa numitul satay. Din păcate, noi nu am găsit un loc de soi în care să ne înfruptăm şi noi din aceste minunaţii (un fel de frigărui dulci). Găsisem un loc mai acătării, dar ce ne-a făcut să ne răzgândim a fost coşul imens, galben şi vâscos care se lăţea dezgustator ca un al treilea ochi pe faţa slinoasă a vânzătoarei. Ne-am ospătat, însă, pe cinste la restaurantul pakistanez. Cred că i se zice aşa ca să sune mai fancy, desigur, pentru că mâncarea pakistaneză de acolo e exact la fel cu cea indiană:D Şi asta au zis-o chiar chelnerii.

A doua zi am plecat spre următoarea destinaţie unde urma să vedem milioane de licurici care se aprind la unison. O privelişte unică în Asia,  pe care urma să o mai întâlnim şi în Borneo şi în alte câteva oraşe. Dar noi nu ştiam asta atunci.