Malaezia - Melaka

Melaka, locul care nu are cum să nu-ţi placă, cel puţin aşa spuneau cei de la Lonely Planet. De data asta chiar aşa a şi fost:) Melaka e un oraş extrem de plăcut pe care, îl poţi vizita într-o zi sau două, cum am făcut noi. Am ajuns în Melaka după experienţa modernităţii din Singapore. Ne aşteptam la un dezastru ca Penangul: case spoite, oraş mic, plictiseala, jeg, restaurante de unde să n-ai curaj să mănânci, ce să mai, ne-am dus şi noi ca era scris în ghid şi oricum nu mai aveam ce să vizităm.

Oraşul ne-a fermecat pe amândoi din prima: e micuţ, cochet, colorat, multi-cultural, spiritual, cu unii din norii cei mai spectaculoşi din câţi am văzut, cu arhitectură tradiţională bine întreţinută, cu o atmosferă armonioasă, plăcută şi liniştită. Niciuna din atracţii nu este memorabilă, însă toate la un loc ne-au creat un sentiment de bine care va rămâne în sufletele noastre mult după ce vom fi uitat tot ce am văzut acolo.

Prima atracţie, una pe care Pinguina n-o va uita prea curând, a fost un ditamai şopârloiu care s-a strecurat sub asfaltul de la o benzinărie:D Să tot fi avut vreo 30 de centimetri numai corpul fără codoi, asta, desigur, după estimările Pinguinei:)) Am aflat mai apoi că în engleză se numeşte "monitor lizard", în română "varan", şi că e rudă cu mult mai celebrul şi mai puţin prietenosul varan de Komodo.

Am trecut apoi la alt gen de atracţii: Piaţa Centrală, bisericile, fortul şi muzeele. Dap, muzeele la plural, pentru că acest oraş are o groază de muzee. Dacă în unele locuri turismul este întreţinut de construirea de hoteluri, baruri, magazine, acest oraş concepe un altfel de turism: construind muzee. Şi au construit muzeu după muzeu, uite-aşa şi pe stânga şi pe dreapta, de au ajuns să aibă până şi Muzeul Vămilor sau Muzeul Guvernului Democrat:)) Am făcut şi noi ochii cât cepele când am văzut oferta mare şi variată, dar am şi purces la văzut o parte din ele.

Am vizitat, de exemplu, Muzeul Tineretului, unde am avut ocazia unică de a vedea cel puţin 20 de costume din diverse oraganizaţii de tineret din Malaezia şi discursuri de politichie propagandistă pe tema viitorului strălucit şi luminos. Mare plictiseală! Şi pe la muzeul literaturii ne-am plictisit îngrozitor, chiar dacă Pinguina e pasionată de literatură. Aici am văzut poze cu scriitori malaezieni şi citate din operele lor faimoase.

(exponat de bază la muzeul tineretului: imortalizarea discursului lui X din anul yyyy despre viitorul luminos al tineretului în Malaezia) 

Cel mai mult ne-a plăcut la muzeul islamic şi la cel maritim, unde am avut ocazia să aflăm câte ceva despre istoria şi cultura locului. Pinguinul a fost surprins să afle că şi în islam va exista o Judecată de Apoi, când toţi morţii vor fi înviaţi şi distribuiţi care după cum şi-a aşternut în Rai sau în Iad. Sună cunoscut?

(tot la muzeul naval, ouă de dinozaur. Nici noi nu am prins legătura.)

(au şi meteoriţi la muzeul naval) 

(Pinguinul încercând din răsputeri să opereze tunul...) 

(Pinguina încercând acelaşi lucru, dar mai relaxată)

Ca să admirăm oraşul şi mai bine, ne-au urcat în roata oraşului: seamănă cu o farfurie zburătoare, care te urcă de la bază până sus de tot şi te şi învârte, dându-ţi posibilitatea să vezi tot ţinutul fără a-ţi mai schimba poziţia. Aşa ajungi să vezi şi marea, şi norii pufoşi, şi tot ţinutul Melakăi.

(roata oraşului) 

Amintirea Singapore şi parcul de distracţii încă ne mai bântuia, aşa că ne-am dus cu mult curaj în dinţi să ne dăm în barca piraţilor din Melaka. Era o barcă imensă care te legăna de ajungea la un moment dat chiar aprope la verticală. Dacă stai pe locul cel mai din spate ai parte de senzaţiile cele mai tari pentru ca eşti în vârful bărcii şi eşti cel mai sus. Am avut ceva emoţii, nu de alta, dar barca noastră scârţâia bine şi părea că nu se mai opreşte. Încă nu ne-am dumirit cum a stat de fapt treaba, dar oamenii cu butoanele au trebuit să cheme pe un alt nenea ca să opreasca mecanismul umblând pe la fire.

Chemarea la rugăciune pentru islamici face parte din peisajul sonor al Malaeziei, iar Melaka nu face excepţie. Şi în Melaka se poate observa diversitatea culturală şi religioasă: pe lângă populaţia malay islamică, există chinezii budişti sau creştini şi indienii hinduşi sau budişti. De altfel, şi aici avem Cartierul Chinezesc şi Mica Indie ca puncte de atracţie ale oraşului.

Cât priveşte mâncarea, locul este renumit pentru aşa numitul satay. Din păcate, noi nu am găsit un loc de soi în care să ne înfruptăm şi noi din aceste minunaţii (un fel de frigărui dulci). Găsisem un loc mai acătării, dar ce ne-a făcut să ne răzgândim a fost coşul imens, galben şi vâscos care se lăţea dezgustator ca un al treilea ochi pe faţa slinoasă a vânzătoarei. Ne-am ospătat, însă, pe cinste la restaurantul pakistanez. Cred că i se zice aşa ca să sune mai fancy, desigur, pentru că mâncarea pakistaneză de acolo e exact la fel cu cea indiană:D Şi asta au zis-o chiar chelnerii.

A doua zi am plecat spre următoarea destinaţie unde urma să vedem milioane de licurici care se aprind la unison. O privelişte unică în Asia,  pe care urma să o mai întâlnim şi în Borneo şi în alte câteva oraşe. Dar noi nu ştiam asta atunci.

Singapore

În Singapore am ajuns cu un autobuz VIP, şi-apoi chiar aşa a şi fost: am avut scaune largi, cam cât un fotoliu din sufragerie, spaţiu destul la picioare, ce să mai, am stat ca doi boieraşi în cursa noastră de vreo 6 ore de la KL la Singapore. Intrarea în Singapore a fost una triumfală: cu Pinguinul plimbat de poliţie pe la toate etajele întrucât declarase că are un spray cu piper. Spray-urile cu piper sunt interzise în Singapore, aşa că fie îl ascunzi, fie îl declari. Teama de bici:)) ne-a determinat să declarăm ce posedam, aşa că am stat acolo o jumate de oră până i-au confiscat spray-ul şi au întocmit toate actele necesare. Pinguina poseda şi era unul, dar uitase complet unde-l pusese. A declarat că: "se prea poate să am şi eu un spray", ei au zis hai la scan. La scan a ieşit că aveam un spray, şi ne-au zis unde vor să caute. Am deschis şi era doar spray-ul deodorant. La hotel am descoperit ca pe spatele acelui compartiment din bagaj, exact în dreptul spray-ului deodorant, era şi spray-ul paralizant. Ooops:D Iată, deci, că am comis şi o ilegalitate în ţara unde unele ilegalităţi se pedepsesc cu biciul.

În Singapore, ne-am apropiat foarte tare de Ecuator, aşa că ne-a aşteptat o climă mai umedă, cu ploi destul de frecvente mai tot timpul. Fericire mare pe capul Pinguinei, mare fană de ploaie şi de vreme urâtă, dar chin pentru Pinguin, fiinţă solară ca veselul Alecsandri:))

Am mers cale de vreo 2 ore prin oraş ca să ajungem la cazarea noastră, aşa că am ajuns acolo undeva pe seară, pe la 7, şi măiculiţă ce ne-a fost dat să vedem: o stradă mare, plină de "doamne elegante" cum le numea un amic, nu de alta, dar cazarea noastră era în Cartierul Roşu din Singapore, singurul mai ieftin din oraş. Iar ieftinul oraşului a însemnat vreo 50 de dolari americani camera, o cameră minusculă, de cei doi Pinguini şi băgăjoaiele lor cu greu şi-au făcut loc. Curăţenie era relativă, dar măcar net-ul a fost gratis, dar asta doar pentru că ne-am rezervat camera de pe internet, că altfel tariful e la preţul nesimţit de 10 dolari pe zi.  Zona în care am stat era clar una nu prea bine văzută, am avut şi ocazia să le vedem pe doamne fugărite de poliţie pe străzi! "Doamnele" lucrau zi lumină, în continuu: puteai gusta din "menu" chiar la 7 dimineaţa. Ceea ce ni s-a părut interesant a fost negociatul: clientul vorbea puţin cu "doamna" în stradă, apoi se duceau la un restaurant ieftin de cartier unde savurau un prânz modic, un suculeţ, o berică, se cunoşteau puţin, discutau niţel, apoi... ştiţi voi. Cum noi am stat vreo 2 săptămâni în Singapore, le-am şi memorat pe unele din ele şi să le admirăm ţinutele. Ţinuta, de fapt, căci pe unele le-am văzut purtând aceleaşi haine timp de o săptămână... hmm, cam neigienic, da' în fine unora le-o plăcea mai dirty:))))

"Doamnele" au fost un spectacol colorat pentru noi, dar nu ne-a mai prea convenit imaginea lor constantă când am vrut să ne schimbăm hotelul, convinşi fiind că trebuie să fie ceva mai ieftin şi la fel de bun sau mai bun şi la fel de "ieftin". Dar am constatat că în zona sunt numai hoteluri de 2 lei, scumpe foc, mizerabile, date cu ora pentru diverse "activităţi"... în plus, erau şi hoteluri care nu se mai oboseau să schimbe lenjeria după ce camera respectivă fusese folosită doar o oră-două-trei-cine ştie câte... poate că erau mari iubitori de mediu, mititeii!:)), să nu polueze cu atât detergent. Scârbiţi la maxim, am rămas la hotelul nostru (un lanţ pe numele lui Hotel 81), singura opţiune decentă din zonă.

Singapore a fost pentru noi oarecum pe principiul: în afară-i vopsit gardul, înăuntru leopardul... Toate străzile sunt foarte bine îngrijite, iar clădirile sunt proaspăt văruite pe dinafară, dar înauntru suprizele pot lua multe forme, culori, mirosuri, sunete:)))

(cartierul indian, numit Little India)

(templu indian)

(teren de fotbal)

Ce-a fost, însă, ieftin şi bun şi curat, a fost mâncarea, mâncare servită la un fel de terase. Acolo am mâncat cele mai bune paste marinara pentru doar 6 dolari, cu cantităţi industriale de fructe de mare şi scoici uriaşe... şi nu, nu suntem mâncăcioşi:))) Puteai să mănânci bine şi de mai puţini bani: supe cu fructe de mare, tăiţei, aripioare, orezuri şi alte bunătăţi.

(visând la mâncarea de acasă...)

(dedicaţie specială pentru Irina, Raluca şi poate şi Titi: baby octopus cu sos)

Oraşul-stat Singapore este o insulă aflată în sudul Malaeziei. Odată şi odată a făcut parte din Malaezia, dar au fost daţi afară în urma unor tensiuni economice şi interetnice, trezindu-se astfel stat independent, undeva prin `60. Au avut pe un nenea prim-ministru cu idei vizionare care a transformat un ţinut minuscul nici bogat, dar nici prera sărac, într-un stat de toată lauda cu o populaţie de vreo 6 milioane. Majoritari sunt chinezii, dap, tot ei sunt! Chinezii trăiesc în amestec cu malayii şi indienii. Limba oficială a statului este în mod surprinzător... engleza! Singapore oferă clădiri impresionante, muzee, restaurante şic, mall-uri de toate mărimile şi distracţii care mai de care mai entuziasmante. Pe lângă high-tech, Singapore este recunoscut şi pentru legile draconice: unele infracţiuni sunt pedepsite prin biciuire (de fapt, "bastonire", căci bătaia se administrează cu un baston de bambus de o anumită grosime şi de către un gardian special antrenat pentru asta). Pedeapsa cu moartea se aplică destul de des în cazul traficului de droguri, crimelor sau infracţiunilor cu arme de foc, Singapore ocupând locul I în lume în ceea ce priveşte numărul de execuţii pe cap de locuitor. Rezultatul: unul dintre cele mai sigure state din lume, bine, asta dacă nu se trezeşte vreun deştept de diplomat străin să calce pe cineva cu maşina şi apoi să fugă pe şestache într-o ţară care să nu îl trimită înapoi. Da, este vorba de un diplomat român şi de ţărişoara noastră care a făcut această treabă... nu ştim dacă din cauza asta, dar după incident, ambasada României s-a mutat dintr-un  cartier select într-un turn de birouri, alături de ambasadele unor state importante precum Togo sau Trinidad Tobago, accesul către acest turn fiind pe un culoar populat de prostituate.

(exemplu de amendă: $1000 pentru 10m pe bicicletă - vreo 800 USD)

Cea mai tare distracţie a noastră a fost de ziua Pinguinei, zi sărbătorită cu mare fast la parcul de distracţii Universal Studios, alături de personaje de legendă din desene animate:) Ne-am distrat acolo o zi întreagă şi ne-am dat în tot felul de chestii printre care şi 2 roller coastere, unul mai înfricoşător ca celălat. Mai mult, ne-am dat de 5 ori în ele, într-unul am avut şi ocazia să plecăm în primul rând... A fost super tare! Ne-au întors, ne-au răsucit, ne-au dat cu capul în jos, cu picioarele-n sus, şi nouă ne-a plăcut la nebunie:)))

(look de vedette)

O altă treabă plăcută în parcul de distracţii a fost filmuleţul 4D Shrek. A fost genial! Magic! Am simţit păianjeni urcandu-se pe noi, tropăieli de cai şi am fost stropiţi cu apă:))) Ce-ţi mai poţi dori ca să te simţi fabulos?!

O altă activitate foarte plăcută a fost cea de la grădina zoologică. În Singapore se organizează, pe langă tururile obişnuite, şi night safari, adică un fel de vizită la grădină noaptea. Ei promiteau că te plimbi pe lângă animale şi că ai ocazia să fii foarte aproape de ele, le poţi observa şi admira în libertate oarecum. Ce e interesant la acest zoo este că nu există cuşti propriu zise, ci doar bariere naturale sau artificiale între tine şi animal. Noi am făcut o cursă de o zi întreagă prin zoo, aşa că am văzut aceleaşi animale de vreo 5 ori. Şi asta nu pentru că ne-am plimbat noi de 5 ori pe la fiecare animal, ci pentru că fiecare tip de animal era în 5 colţuri diferite de grădină. La night safari ni se cam aplecase de atâta mouse deer (o căprioară cam de dimensiunea unui pechinez) şi de alte căprioare, căpriţe şi minuni din astea extrem de apropiate. Cea mai tare chestie pe care am văzut-o a fost un liliac imens cât toate zilele... mă rog, Pinguinul estimează că era cam cât o găină dolofană, în timp ce Pinguina l-a văzut cam cât o curcă. Am făcut ochii mari amândoi, puţin suspicioşi dacă vedem bine sau nu. Imensitatea stătea atârnată, cu aripile puţin deschise... dacă îşi lua zborul şi venea spre noi era o treabă:)))

(mouse deer - cel mai mic animal copitat din lume. Vroiaţi să ştiţi, nu-i aşa? :)

În Singapore, ne-am întâlnit cu Mihai, un fost coleg de liceu de-al Pinguinei. Mihai face doctoratul în Singapore şi trăieşte acolo deja de peste 2 ani, aşa că ştie locul destul de bine. Ne-am distrat foarte mult cu poveştile lui despre Singapore şi nu numai:) Tot cu Mihai am vizitat şi faimoasa insulă a Singaporelui... Acolo au amenajat oamenii o plajă "selectă", cu nisip adus de prin străinătăţuri, că ei nu aveau. Problema e că apa e cam murdară, portul nefiind prea departe, aşa că nu te poţi bălăci... dar poţi cheltui sume considerabile pe cazarea la hotelurile din vecinătate. Şi tot aici pe insulă se află şi cel mai sudic punct al Asiei continentale. Deci e o insulă la insulă, dar e pe continent.

(noi 3 şi două carafe de bere - da, cea din stânga e bere, nu limonadă. Pe cuvânt!)

Pinguinul a avut şi o experienţă solo: a fost la un simulator de pilotat avioane, care reproduce cu fidelitate cocpitul de Boeing 737. Acu Pinguina poate să fie să fie şi mai mândră: are lângă ea pilot cu brevet:)) Activităţi de genul celor cu simulator sunt cu duiumul în Singapore. Poţi, spre exemplu, simula şi o aruncare din avion. Ar fi poftit Pinguina la aşa ceva, dar suma imensă pentru doar 2 minute de plutit în aer a cuminţit-o :)).

Am fost şi la marea roată a Singaporelui, o investiţie un pic de prisos. Durează prea puţin, îţi dă ocazia să vezi oraşul de sus, dar nu e mare brânză.

Singaporele e un oraş plăcut, dar trebuie să te adaptezi repede la reguli precum: nu ai voie să mănânci şi să bei nimic în staţiile de metrou şi în metrou... încercare grea la început pentru Pinguinii învăţaţi să care după ei câte o sticlă de apă... şi când ai sticla în mână bei din reflex:D am avut noroc că nu ne-a văzut nimeni... că altfel ne costa 500$ amendă. Dă, nu e o greşeală de tipar, este vorba de un 5 (cinci) urmat de 2 (două) zerouri. Totuşi, regulile drastice, alături de pragmatismul chinezesc, sunt cele care au făcut din singaporezi poporul workaholic de succes care este astăzi.

Bonusuri din grădina botanică: